|
Spre deosebire de aparatul foto, ochiul uman este capabil sa distinga o gama mult mai mare de tonuri si niveluri de luminozitate. De exemplu, atunci cand privim un apus de soare, putem distinge clar atat nuantele de culoare ale cerului cat si elementele de la sol. In schimb, senzorul aparatului fotografic va avea probleme in inregistrarea corecta a ambelor zone si vom obtine fie un cer supraexpus, fara culori, fie un cadru cu elementele de la sol subexpuse. Intervalul de expunere (dynamic range) se refera la nivelurile de luminozitate dintr-un cadru, de la cel mai intunecat pana la cel mai luminos. In fotografie, acesta se masoara in stopuri (F stops), fiecare stop reprezentand dublarea sau injumatatirea cantitatii de lumina primit de mediul de inregistrare (film sau senzor digital). In mare, sistemele fotografice sunt capabile sa inregistreze intre sase si noua stopuri.  | | Figura 1. Imaginile care vor fi folosite pentru obtinerea unei fotografii HDR. Intre cele trei cadre diferenta de expunere este de un stop. |
Procesarea HDR (high dynamic range) poate creste nivelurile de luminozitate dintr-o fotografie, lucru util in special in fotografia de peisaj, in conditiile in care fotograful doreste sa capteze un interval de expunere mai mare, pentru mai multe detalii. Exista mai multe metode prin care se poate creste intervalul niveluri de luminozitate: folosirea filtrelor graduale, procesare digitala in softuri specializate in HDR sau folosirea functiei “Merge to HDR” din Adobe Photoshop (CS2 sau peste). Acest tutorial descrie pasii necesari pentru realizarea unei imagini HDR in Adobe Photoshop. De ce ai nevoie
In primul rand ai nevoie de cel putin trei fotografii ale aceluiasi cadru, cu trei expuneri diferite: o expunere “normala” si apoi una supraexpusa si alta subexpusa cu 1-2 stopuri (figura 1). Evident, daca faci mai multe fotografii (de exemplu cinci sau sapte), din ce in ce mai intunecate, respectiv mai luminoase, vei obtine un interval dinamic mai mare. Ideal ar fi ca fotografiile sa fie facute cu un trepied pentru a nu exista deplasari ale elementelor din cadru de la o imagine la alta. Totusi, se poate lucra si cu imagini obtinute cu camera foto tinuta in mana, atat timp cat deplasarea este minima. Daca este posibil, seteaza aparatul pe modul burst si braketing (1-2 stopuri) si capteaza dintr-o singura apasare pe buton trei imagini, una dupa alta, fara a te misca. Photoshop poate corecta miscarea usoara a elementelor prin alinierea liniilor din fotografii. Alternativ, daca nu ai posibilitatea sa faci mai multe fotografii, poti realiza trei versiuni diferite ca expunere ale unui cardu, in Adobe Photoshop. Metoda functioneaza cel mai bine pe fotografiile captate in format RAW, deoarece acestea pastreaza toate informatiile. Deschide fotografia in Photoshop, modifica expunere astfel incat sa obtii o versiune subexpusa si salveaz-o cu alt nume. Fa acelasi lucru si pentru o versiune supraexpusa. Si iata, trei fotografii diferite cu expuneri diferite, care pot sta la baza unui HDR si, cu putin noroc si rabdare, poate iesi ceva bun.  | Figura 2. Accesarea functiei merge to HDR |
Merge to HDR
Aceasta procedura se acceseaza in Photoshop din File>Automate>Merge to HDR (figura 2). In fereastra care se deschide, apasa butonul Browse, cauta imaginile pe care vrei sa le folosesti, selecteaza-le si apsa butonul Open. Daca nu ai folosit trepied, bifeaza in partea stanga jos a ferestrei optiunea “Attempt to Automatically Align Source Images”, iar Photoshop va incerca sa alinieze fotografiile. Apasa butonul OK. In functie de numarul de fotografii, de marimea lor si de puterea de calcul a computerului folosit, poate dura destul de mult pana cand softul va incarca si procesa imaginile. In final se obtine o fereastra asemanatoare cu cea din figura 3, care afiseaza imaginile folosite in stanga, impreuna cu diferenta de expunere in minus sau in plus fata de punctul de mijloc si versiunea combinata in centru. Daca vrei, poti sa stergi oricare din fotografiile din stanga debifandu-le. Poti incerca sa le debifezi pe rand pentru a vedea cum se modifica imaginea HDR finala. Fisierul HDR rezultat are 32 de biti per canal, ceea ce inseamna o cantitate foarte mare de informatie pe care monitorul nu o poate afisa (monitoarele au de obicei 8 sau 10 biti). Asadar, monitorul nu poate afisa intreaga informatie din fotografie. Pentru a vizualiza diferite regiuni ale spectrului de expunere, deplaseaza sliderul graficului din dreapta ferestrei. Nu te speria daca imaginea se modifica, ea ramane de fapt nealterata, un fisier de 32 biti/canal, dar tu vizualizezi diferite zone de luminozitate. Salveaza fisierul apasand butonul OK.  | Figura 3. Fereastra "Merge to HDR"
|
Pentru a fi afisata corect sau pentru a fi printata, imaginea HDR trebuie convertita in format 8 sau 16 biti. In Photoshop, aceasta modificare se face din Image>Mode>8 Bits/Channel (sau 16 bits/Channel). Se va deschide o noua fereastra de dialog cu mai multe optiuni (figura 4).  | Figura 4. Fereastrade conversie HDR
|
Fiecare optiune reduce spectrul dinamic al fisierului intr-un anumit mod. Astfel, “Exposure And Gamma” permite ajustarea manuala a contrastului si luminozitatii; “Highlight Compression” comprima valorile zonelor cu luminozitate mare pentru a se incadra in intervalul caracteristic unui fisier de 8 sau 16 biti. Metoda este automata, dar, adesea, nu da rezultate buna. “Equalize Histogram” este tot o metoda automata care comprima spectrul din fisierul HDR incercad in acelasi timp sa pastreze un contrast multumitor. Nici aceasta metoda nu functioneaza intotdeauna corect. Si in sfarsit, "Local Adaptation", este metoda ce lasa utilizatorului cea mai mare libertate si permite ajustarea tonalitatii fotografiei. In cazul de fata, voi converti fisierul HDR rezultat intr-un fisier 8 biti/canal. Am ales pentru conversie metoda Local Adaptation care implica cateva modificari pentru un rezultat optim. In primul rand trebuie eliminate zonele fara informatie din grafic. In acest scop, deplaseaza capatul din stanga al graficului (patratul incercuit cu rosu din figura 5) catre dreapta, pana unde incepe graficul propriu-zis. Fa acelasi lucru si pentru zona din dreapta a graficului. Apoi trebuie identificate ariile care necesita ajustari. De exemplu, da clic pe o zona suprexpusa din fotografie si uita-te la grafic. Vei observa ca in momentul in care dai click pe curba este marcat, cu un cerc, punctul care controleaza luminozitatea zonei respective. Trage usor de curba in punctul ales pentru a ajusta aria dorita din fotografie. Setare “Threshold” controleaza contrastul local (incepe de la o valoare mica) iar “Radius” aspectul imagini o valoare prea mica poate rezulta intr-o imagine difuza.
|  Rezultat Final | Figura 5. Modificarile facute in fereastrade conversie HDR, Local Adaptation
| |
Rezultatul final este cel de mai sus. Pornind de la fotografii realizate corect si stapanind tehnica HDR se pot obtine fotografii greu, sau imposibil de obtinut altfel. Totusi, majoritatea imaginilor nu au nevoie de acest tip de procesare.
 |
Arata/Ascunde formularul de comentarii
