Figura 1. Diagrama cu valori descrescatoare ale aperturii (valori crescatoare ale numarului f)

Foto 1. © Constantin Opris - Dreamstime

Daca fotografia este expusa prea mult, (cantitatea de lumina inregistrata este mai mare decat ar fi necesar) imaginea va fi prea luminoasa, cu zone complet albe, fara detalii (sau supraexpusa). Invers, daca fotografia este expusa prea putin, (cantitatea de lumina inregistrata este mai mica decat ar fi necesar), imaginea va fi intunecata (sau subexpusa). In general, aceste erori pot fi corectate cu un soft de prelucrare imagini, pentru mai multe detalii citeste tutorialul despre corectarea expunerii cu ajutorul functiei Levels in Adobe Photoshop. Principalii parametri care controleaza expunerea sunt deschiderea diafragmei, viteza de declansare (shutter speed) si ISO (sensibilitatea).

Deschiderea diafragmei
Se refera la diametrul deschiderii (apertura) prin care lumina intra in camera de fotografiat. Deschiderea diafragmei se masoara in asa numitul numar f si este acel parametrul notat cu F la majoritatea camerelor foto. O deschidere mica inseamna mai putina lumina care intra in camera foto dar in acelasi timp rezulta si intr-o profunzime de camp mai mare. Profunzimea de camp se refera la proportia dintr-o scena care apare clar (sharp) in fotografie. Invers, o apertura mare, lasa sa treaca mai multa lumina, iar profunzimea de camp este mica.

Numarul f, care specifica deschiderea diafragmei, este o fractie intre distanta focala si diametrul efectiv al deschiderii. De obicei, un obiectiv are valori fixe la care poate fi setata apertura, de exemplu: f/2, f/4, f/8, etc (figura 1). De retinut ca exista o relatie inversa intre numarul f si diametrul deschiderii, astfel o valoare f mica inseamna o deschidere mai mare a diafragmei, deci mai multa lumina care ajunge la senzor/film. In plus, fiecare treapta de deschidere (in ordine crescatoare), reprezinta o crestere de doua ori a cantitatii de lumina. Astfel, o apertura f/2,8 inseamna o deschidere mai mare decat f/4 prin care trece de doua ori mai multa lumina.

Practic, apertura poate fi manipulata in doua scopuri: cresterea/scaderea cantitatii de lumina si marirea/micsorarea profunzimii de camp. Evident, cele doua scopuri nu pot fi separate ci se influenteaza unul pe celalalt prin faptul ca modificarea aperturii altereaza intr-un fel sau in altul atat luminozitatea cat si profunzimea de camp. In cazul in care este nevoie de mai mult lumina, se alege o deschidere mare a diafragmei (exemplu f/2,8) ceea ce echivaleaza cu o profunzime de camp foarte mica. Profunzimea de camp variaza insa si in functie de alti factori: distanta focala, distanta pana la subiect, etc. Atentie, in acest caz verificati ca subiectul este in focus, deoarece deschideri mari ale diafragmei pot reduce zona clara la doar cativa centimetri. Invers, pentru a micsora cantitatea de lumina din fotografie, setati o deschidere mica a diafragmei (un numar f mare). De obicei, nu se utilizeaza valori foarte mari, precum f/16, f/22, etc deoarece apare fenomenul de difractie care poate altera calitatea imaginilor capturate. La aperturi mici profunzimea de camp va fi mai mare ceea ce poate fi un dezavantaj in cazul in care doresti sa izolezi subiectul de fundal (de exemplu pentru un portret in care fata personajului este in focus iar fundalul este blurat - vezi foto 1).